INSOLÉNȚĂ s.f. Obrăznicie, impertinență; nerușinare. [Cf. fr. insolence, it. insolenza]. Vezi definitia »

ELIGÁRĂ s.f. Ansamblul instalațiilor de pe un eliport puse la dispoziția pasagerilor. [Var. heligară s.f. / < fr. héligare]. Vezi definitia »

VIOLÍNĂ s.f. (Muz.) Vioară. [Pron. vi-o-. / < it. violino]. Vezi definitia »

RECURÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi recurent (I); repetiție, revenire, reîntoarcere. ◊ reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă. ♦ (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți. 2. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet. 3. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul (3). (< fr. récurrence) Vezi definitia »

DICOTILEDONÁTĂ, dicotiledonate, s.f. – V. dicotiledonat (2) [DEX'98] Vezi definitia »