COMUNICÁȚIE, comunicații, s. f. 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației. 3. (În sintagma) Comunicații de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicații etc.). [Var.: (înv.) comunicațiúne s. f.] – Din fr. communication, lat. communicatio, -onis. Vezi definitia »

ORNAMENTÁȚIE, ornamentații, s. f. Faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării; totalitatea elementelor care ornamentează ceva; ansamblu ornamental. – Din fr. ornementation. Vezi definitia »

ERGONOMÍE s. f. știință care studiază relațiile dintre om, mașină și mediul de muncă. (< fr. ergonomie) Vezi definitia »

TELEGENÍE s.f. Calitate a ceea ce este telegenic. [< fr. télégénie]. Vezi definitia »

DISACUZÍE s. f. dificultate a auzului. (< fr. dysacousie) Vezi definitia »