EPILÉPTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de epilepsie. [Cf. fr. épileptique]. Vezi definitia »

sălbátic (sălbátică), adj. – Neîmblînzit, necultivat, natural, frust, rău. – Var. sălbatec. Megl. sălbatic. Lat. salvatĭcus (Diez, I, 365; Pușcariu 1497; REW 7922, Rosetti, I, 59), cf. it. salvatico, prov. salvatge, fr. sauvage. – Der. sălbătici (var. însălbătici, (în)sălbătăci), vb. (a <se> face sălbatic); sălbăticie (var. sălbatăcie), s. f. (stare de sălbatic; Trans., fiară); sălbăticime (var. sălbătăcime, sălbăticiune, sălbătăciune), s. f. (fiară; animal sălbatic); sălbăticos, adj. (sălbatic); sălbăție, s. f. (plantă, Lolium temulentum), numită poate astfel datorită proprietăților sale narcotice. Din rom. provine rut. silvatici „spiriduș” (Candrea, Elemente, 409). Vezi definitia »

PNEUMOGÁSTRIC, -Ă adj. Care este comun plămânilor și stomacului. [< fr. pneumogastrique, cf. gr. pneumon – plămân, gaster – stomac]. Vezi definitia »

STEATOLÍTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care dizolvă grăsimile. [< fr. stéatolytique]. Vezi definitia »

TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique. Vezi definitia »