NERVURÁȚIE, nervurații, s. f. (Rar) Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. – Nervură + suf. -ație. Vezi definitia »

álbie (álbii), s. f. – 1. Matcă a unui rîu. – 2. Covată, copaie, vas făcut dintr-un trunchi scobit. Lat. alveus, pop. albea (Pușcariu 58; Candrea-Dens., 43; REW 320; DAR; Graur, BL, V, 87); cf. mil. albio, ven., tarent. albi, piem. arbi, fr. auge (it., sp., port. alveo sunt neol.). Rezultatul normal trebuia să fie *albiu, pe al cărui pl. albii s-a format din nou un s. albie (ca săbii-sabie); după DAR, forma de sing. se explică printr-un pl. n. *alvia. Pentru sensul 2, cf. glosa din CGL „alveus, lignum excavatum in quo lavantur infantes”. -Der. albier, s. m. (persoană care face albii); albioară, s. f. (albiuță), pe care Candrea-Dens., 44, îl pun inutil în legătură cu lat. alveola. Din rom. provine rut. alibijka (Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »

EXPOZÍȚIE, expoziții, s. f. 1. Prezentare organizată, publică a unor obiecte selecționate, pentru a pune în lumină specificul unei activități, realizările unui artist etc. sau în scop instructiv. 2. Loc sau clădire special amenajate unde sunt expuse aceste obiecte. 3. Parte a unei opere literare, în special dramatice, situată la începutul acesteia, în care se schițează datele fundamentale ale acțiunii, personajele etc. [Var.: expozițiúne s. f.] – Din fr. exposition, lat. expositio, -onis. Vezi definitia »

COMBÚSTIE s. f. 1. ardere. 2. (fig.) efervescență, tumult. ( Vezi definitia »

SPLENORAFÍE s.f. Sutură operatorie a splinei. [Gen. -iei. / < fr. splénorraphie, cf. gr. splen – splină, raphe – sutură]. Vezi definitia »