Definita cuvantului albie
álbie (álbii), s. f. – 1. Matcă a unui rîu. – 2. Covată, copaie, vas făcut dintr-un trunchi scobit. Lat. alveus, pop. albea (Pușcariu 58; Candrea-Dens., 43; REW 320; DAR; Graur, BL, V, 87); cf. mil. albio, ven., tarent. albi, piem. arbi, fr. auge (it., sp., port. alveo sunt neol.). Rezultatul normal trebuia să fie *albiu, pe al cărui pl. albii s-a format din nou un s. albie (ca săbii-sabie); după DAR, forma de sing. se explică printr-un pl. n. *alvia. Pentru sensul 2, cf. glosa din CGL „alveus, lignum excavatum in quo lavantur infantes”. -Der. albier, s. m. (persoană care face albii); albioară, s. f. (albiuță), pe care Candrea-Dens., 44, îl pun inutil în legătură cu lat. alveola. Din rom. provine rut. alibijka (Candrea, Elemente, 404).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu albie
ENTEROSTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere operatorie la piele a unei anse intestinale. [Gen. -iei. / < fr. entérostomie, cf. gr. enteron – intestin, stoma – deschidere]. Vezi definitia »
IMNOLOGÍE s.f. Știința poeziei imnice. [Var. himnologie s.f. / cf. fr. hymnologie]. Vezi definitia »
DISTÍNCȚIE, distincții, s. f. 1. Deosebire, diferență. A face distincție. Fără distincție. 2. Finețe, eleganță în înfățișare și comportări. 3. Decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite. [Var.: distincțiúne s. f.] – Din fr. distinction, lat. distinctio, -onis. Vezi definitia »
FIZIOPATÍE s. f. tulburare fiziologică provocată de diverși factori. (< fr. physiopathie) Vezi definitia »
ACTINOMETRÍE s. f. Capitol al fizicii care se ocupă cu măsurarea și studiul radiațiilor electromagnetice (solare, terestre, atmosferice). – Din fr. actinométrie. Vezi definitia »