Definita cuvantului terminator
TERMINATÓR, terminatoáre, s.n. Linie marginală, opusă limbului, care desparte partea luminată de soare de cea obscură de pe discul lunii și al planetelor. (cf. fr. terminateur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu terminator
DISPENSATÓR, -OÁRE adj. care distribuie, care dă fiecăruia partea sa. (< fr. dispensateur) Vezi definitia »
rétor (rétori), s. m. – Orator. – Var. înv. ritor. Fr. rhéteur și anterior (sec. XVIII, cf. Gáldi 246), din ngr. ῥήτωρ. – Der. retoric, adj.; retorică, s. f., din fr.; ritos, adj. (clar, deschis), din ngr. ῥητῶς (Cihac, II, 693; Gáldi 246); ritoricesc, adj. (înv., retoric); ritorie, s. f. (înv., retorică, discurs). Vezi definitia »
FOCUȘÓR, focușoare, s. n. Diminutiv al lui foc1 (I 1); foculeț. [Var.: focșór s. n.] – Foc1 + suf. -ușor. Vezi definitia »
ADÂNCITÓR, adâncitoare, s. n. Sculă așchietoare pentru prelucrarea suprafețelor frontale plane, conice, cilindrice, profilate. – Adânci + suf. -tor. Vezi definitia »
hărăbór s.n. (reg.) larmă, vociferări, ciorobor. Vezi definitia »