Definita cuvantului retor
rétor (rétori), s. m. – Orator. – Var. înv. ritor. Fr. rhéteur și anterior (sec. XVIII, cf. Gáldi 246), din ngr. ῥήτωρ. – Der. retoric, adj.; retorică, s. f., din fr.; ritos, adj. (clar, deschis), din ngr. ῥητῶς (Cihac, II, 693; Gáldi 246); ritoricesc, adj. (înv., retoric); ritorie, s. f. (înv., retorică, discurs).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu retor
STABILIZATÓR, -OÁRE adj. Care dă stabilitate. // s.n. 1. Partea fixă a ampenajului orizontal, care asigură stabilitatea avionului în timpul zborului. 2. Dispozitiv bazat pe principiul giroscopului care reduce oscilațiile unei nave. 3. Aparat pentru menținerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. // s.m. Substanță care se adaugă unei soluții coloidale sau unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant. [Cf. fr. stabilisateur]. Vezi definitia »
EVAPORATÓR3, -OÁRE adj. care provoacă evaporarea. (< fr. évaporatoire) Vezi definitia »
a se uita picior peste picior expr. a fi șasiu, a suferi de strabism. Vezi definitia »
DEȚINĂTÓR, -OÁRE, deținători, -oare, s. m. și f. Persoană care are în păstrare bunuri materiale; persoană care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc. – Deține + suf. -ător. Vezi definitia »
DEMODULATÓR s. n. circuit sau montaj electric în care are loc demodulația oscilațiilor de înaltă frecvență modulate. (< germ. Demodulator, fr. démodulateur) Vezi definitia »