EPICRÍZĂ s.f. (Med.) Concluzie medicală pe foaia de observație asupra unui caz tratat. [< fr. épicrise, cf. gr. epi – deasupra, krisis – judecată]. Vezi definitia »

ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. – Din albie + suf. -ioară. Vezi definitia »

AFTOÁSĂ, aftoase, adj. f. (În expr.) Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, care se manifestă printr-o erupție la gură și la picioare și e transmisibilă și omului. – După fr. aphteuse. Vezi definitia »

năcládă, năcláde, s.f. (înv.) 1. grămadă mare de lemne pentru foc. 2. plavie. Vezi definitia »

SARAMÚRĂ, saramuri, s. f. 1. Apă în care s-a dizolvat sare și care se folosește în gospodărie (la conservarea unor alimente), în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. ♦ Apă naturală care conține sare; izvor de apă sărată; slatină. 2. Zeamă sărată, uneori condimentată cu oțet, usturoi etc., cu care se servesc unele mâncăruri; mâncare servită în acest fel. [Var.: (pop.) salamúră s. f.] – Din ngr. salamúra. Vezi definitia »