ÁER¹ s. n. 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei. ◊ Aer lichid = aer în stare lichidă, folosit în industrie. ◊ Loc. adv. La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară. ◊ Expr. A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer proaspăt. 2. Văzduh, atmosferă. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns). A pluti în aer, se spune despre ceva care nu se sprijină pe realitate. ♦ Climă, climat. 3. Înfățișare, aspect, expresie, fizionomie. ◊ Expr. A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că... A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli. [Pl.: (în expr.) aere] – Lat. aer, aeris (și cu înțelesurile fr. air). Vezi definitia »

TRANSCÓRDER s. n. dispozitiv, aparat pentru transmitere și înregistrare, adaptabil la televizoarele color. (< engl. trans/miter/ + /re/- corder) Vezi definitia »

SCRIMÉR, -Ă s. m. f. sportiv care practică scrima. (după fr. escrimeur) Vezi definitia »

REPÉR s.n. 1. Semn (obiect, punct de teren etc.) folosit pentru orientare. 2. Semn făcut pe suprafața unei piese pentru orientare. ♦ Fiecare dintre piesele componente ale unui obiect tehnic mai complex. 3. (Mat.) Sistem de referință pentru o dreaptă în raport cu care, cu ajutorul unui sistem de coordonate, poate fi determinat orice punct al dreptei. [Pl. -re, -ruri. / < fr. repère, cf. lat. reperire – a găsi]. Vezi definitia »

BÍNDER s. n. strat de beton asfaltic care face legătura între fundația unui drum și stratul de uzură. (< germ. Binder) Vezi definitia »