ANALÍZĂ s.f. 1. (op. sinteză) Metodă generală de cercetare a realității bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate etc. în părțile lor componente; examinare amănunțită a unei probleme. ◊ În ultimă analiză = în concluzie. 2. Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. 3. (Chim.) Descompunere a unei substanțe în elementele ei constitutive. [< fr. analyse < lat., gr. analysis]. Vezi definitia »

BÓRNĂ s. f. 1. stâlp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. piesă metalică aparținând circuitului electric interior al unui aparat, al unei mașini sau instalații, care asigură legătura cu un alt circuit. (< fr. borne) Vezi definitia »

ROUȘOÁRĂ s. f. Diminutiv al lui rouă. [Pr.: ro-u-] – Rouă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

ANCÓȘĂ s.f. Crestătură. ♦ (Cinem.) Tăietură specială pe marginea unui film, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat. / < fr. encoche]. Vezi definitia »

BALASTIÉRĂ s. f. carieră de nisip sau pietriș. (< fr. ballastière) Vezi definitia »