Definita cuvantului concatenație
CONCATENÁȚIE s. f. 1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. 2. (lingv.) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere. (<fr. concaténation, lat. concatenatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu concatenație
ABERÁȚIE s.f. 1. Abatere de la o normă etc.; deformare, denaturare; rătăcire. V. absurditate. 2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenită la unii indivizi, sub acțiunea condițiilor de mediu. 3. (Fiz.) Deformație a unei imagini, produsă de un sistem optic. ♦ Aberație vizuală = astigmatism. 4. (Astr.) Unghi format de direcția adevărată și de direcția aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. [Cf. fr. aberration, lat. aberratio < aberrare – a se îndepărta]. Vezi definitia »
SURDOPEDAGOGÍE s. f. ramură a surdologiei care se ocupă cu educarea și instruirea celor cu deficiențe de auz. (< surdo- + pedagogie) Vezi definitia »
ERGONOMÍE s. f. știință care studiază relațiile dintre om, mașină și mediul de muncă. (< fr. ergonomie) Vezi definitia »
vânjoșénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. vânjoșénia (-ni-a), g.-d. art. vânjoșéniei; pl. vânjoșénii, art. vânjoșéniile (-ni-i-) Vezi definitia »
EVAPORÁȚIE s. f. (Fiz.) Evaporare. – Din fr. évaporation. Vezi definitia »