ÁPRIG, -Ă, aprigi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. De-aș avea pe gândul meu, Un cal aprig ca un leu (ALECSANDRI). 2. (Adesea adverbial) Aspru, crunt, nemilos; înverșunat. Unchiul meu era, atunci când interesele îi erau amenințate, aprig și fără cruțare (CAMIL PETRESCU). 3. Lacom. Om aprig la câștig. 4. Fig. (Despre un loc, un teritoriu etc.) Prăpăstios, primejdios. Se cațără p-un munte stâncos, înalt și aprig (NEGRUZZI). Vezi definitia »

sușíg, -ă, s.n., adj. (reg.) 1. (s.n.) lipsă, nevoie. 2. (adj.; despre oameni) lipsit de bani. Vezi definitia »

pițáig s.n. (reg.) soluție pentru lipit obiectele de cauciuc. Vezi definitia »

PFÉNIG, pfénigi, s. m. ~ (din germ. Pfennig < v. germ. de sus pfenning < (prob.) lat. pannus = bucată de stofă (folosită adesea în trecut ca mijloc de plată sau la schimbul în natură)) [WDW] Vezi definitia »

jig¹ (jâg) s.n. (reg.) Materie gălbuie și ceroasă care se află în lâna oilor; usuc. Vezi definitia »