Definita cuvantului absență
ABSÉNȚĂ s.f. 1. Lipsă a unei ființe sau a unui lucru (dintr-un loc unde ar fi trebuit să fie). 2. Pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței. ♦ (Fig.) Neatenție, distracție; indiferență. [Cf. fr. absence, lat. absentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu absență
AUTOALÁRMĂ s. f. radioreceptor care înregistrează automat semnalele de pericol. (< fr. auto-alarme) Vezi definitia »
zestrișoáră s. f., g.-d. art. zestrișoárei; pl. zestrișoáre Vezi definitia »
TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape]. Vezi definitia »
RUÍNĂ, ruine, s. f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată; dărâmătură. ◊ Loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ Fig. Rămășiță a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sănătății; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina. Vezi definitia »
ANATOXÍNĂ, anatoxine, s. f. Toxină microbiană care se întrebuințează la imunizarea organismului. – Fr. anatoxine. Vezi definitia »