jind (-duri), s. n. – Dorință adîncă, poftă. Sl. *žęždĭ, žęžda „sete” cu disimilarea ž...ž. Se consideră în general că este vorba de un postverbal de la jindui, vb. (a dori, a-i fi dor, a pofti, a avea chef), care ar reprezenta un sl. *žędovati, der. de la žędati „a dori” (Cihac, II, 159; Conev 88; Byhan 341; DAR), care de asemenea pare posibil. – Der. jinduitor, adj. (rîvnitor, însetat); jinduială, s. f. (chef, privațiune; dorință neîmplinită). Vezi definitia »

MURMURÂND, -Ă, murmurânzi, -de, adj. (Rar) Murmurător, șopotitor. – V. murmura. Vezi definitia »

MUGÍND, -Ă, muginzi, -de, adj. Mugitor. – V. mugi. Vezi definitia »

SECÚND, -Ă, secunzi, -de, num. ord., adj., s. n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat după primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ◊ Ofițer secund (și substantivat, m.) = ofițer care îndeplinește funcția de adjunct al unui căpitan de vas. Arbitru secund (și substantivat, m.) = arbitru care ajută pe arbitrul principal în conducerea unei competiții sportive. 2. S. n. Voce care acompaniază o voce primă și care se găsește pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus. Vezi definitia »

DIXIELÁND s.n. Prelucrarea de către muzicienii albi a stilului de jaz negru din New Orleans. [Pron. dixilen, var. dixie s.n. / < americ. dixieland, cf. „țara Dixie”, poreclă dată statelor sudice din S.U.A.]. Vezi definitia »