ELEVÁȚIE, elevații, s. f. 1. Reprezentare grafică, la o scară dată, a fețelor exterioare ale unei construcții, mașini etc. 2. Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului. 3. Fig. Însușirea de a fi elevat. – Din fr. élévation, lat. elevatio. Vezi definitia »

CARDIODINÍE s. f. senzație dureroasă în regiunea precordială sau în inimă. (< fr. cardiodynie) Vezi definitia »

IJDERÉNIE, ijderénii, s. f. (Înv.) Obârșie, origine, proveniență. [Var.: ijdăránie s. f., ijderánie s. f.] (din ijderi + suf. -enie) Vezi definitia »

STREPTOCOCÍE s.f. Infecție cu streptococi. [Gen. -iei. / < fr. streptococcie]. Vezi definitia »

CANCEROFOBÍE s.f. Teamă morbidă de cancer. [< fr. cancérophobie]. Vezi definitia »