Definita cuvantului acuzativ
ACUZATÍV s.n. Cazul în care stau complementul direct, complementul indirect precedat de prepoziție și complementele circumstanțiale. [Cf. lat. accusativus, fr. accusatif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu acuzativ
DEPRESÍV, -Ă I. adj. 1. care provoacă depresiune (4); deprimant. 2. care provoacă scăderea tensiunii arteriale. II. adj., s. m. f. (cel) înclinat spre tristețe, spre descurajare. (< fr. dépressif) Vezi definitia »
RETÍV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif]. Vezi definitia »
SUBVERSÍV, -Ă adj. care periclitează, subminează ordinea stabilită. (< fr. subversif) Vezi definitia »
DECLÍV, -Ă adj. Care coboară în pantă. [< fr. déclive]. Vezi definitia »
CONTEMPLATÍV, -Ă, contemplativi,-e, adj. Care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător. ♦ Care se limitează la contemplare, neurmărind vreun scop practic sau, în genere, transformarea realității. ◊ Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii. – Din fr. contemplatif, lat. contemplativus. Vezi definitia »