CADÁVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, stârv, leș¹. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab și palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule în atingerea unui scop. – Din fr. cadavre. Vezi definitia »

RECTOMÉTRU s.n. Aparat de măsurat lungimea țesăturilor. [< fr. rectomètre]. Vezi definitia »

KRU s. n. Familie de limbi din Niger-Congo, vorbite în principal în Liberia și Coasta de Fildeș. (cf. engl. kru) [AHDEL] Vezi definitia »

ORTOCÉNTRU s.n. Punctul de întâlnire al segmentelor de dreaptă care reprezintă înălțimile unui triunghi sau ale unui tetraedru. [Pl. -re. / < fr. orthocentre, cf. gr. orthos – drept, kentron – centru]. Vezi definitia »

POLIÉDRU, poliedre, s. n. (Geom.) Corp solid mărginit de mai multe suprafețe plane poligonale. [Pr.: -li-e-] – Din fr. polyèdre. Vezi definitia »