CONTRARIETÁTE s.f. Nemulțumire, surprindere neplăcută provocată de o contrazicere. ◊ (Log.) Raport de contrarietate = raport între națiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate, amândouă în favoarea unei a treia. [Cf. fr. contrariété]. Vezi definitia »

POLITONALITÁTE s. f. (Muz.) Politonalism. – Din germ. Politonalität, fr. polytonalité. Vezi definitia »

ÍNIȘTE, iniști, s. f. Teren cultivat cu in²; cultură de in². – In² +suf. -iște. Vezi definitia »

IMISCIBILITÁTE s.f. (Liv.) Calitatea a ceea ce este imiscibil. [Cf. fr. immiscibilité]. Vezi definitia »

MĂCELĂRÉȘTE adv. (Rar) Ca măcelarii, în felul măcelarilor. – Măcelar + suf. -ește. Vezi definitia »