chiotoáre (chiotóri), s. f. – 1. Colț al unei clădiri, format din împreunarea a doi pereți. – 2. Stîlp, piatră de hotar. – 3. Articulație. – 4. Colț al acoperișului. – 5. Laț, nod. – 6. Butonieră. – 7. Cîrlig de copcă. – 8. Legătură, legătoare. – 9. Încheietoare, ansamblu de două piese care deschid și închid o carte legată. – Var. cheutoare, (Banat) cheptoare. Lat. *clautoria, în loc de clāvātoria. – Der. descheptura, vb. (Banat, a desface, a descheia) (Pușcariu, Dacor., IV, 706; DAR). Var. (Pușcariu 716); pare a reprezenta o pronunțare *clab(a)toria. Vezi definitia »

PREAVERTIZÁRE s.f. Avertizare prealabilă; preavizare. [< pre- + avertizare]. Vezi definitia »

păuníre, păuníri, s.f. (pop.) îngâmfare, fuduleală, împăunare. Vezi definitia »

DESFOIÉRE, desfoieri, s. f. Acțiunea de a (se) desfoia și rezultatul ei. – V. desfoia. Vezi definitia »

OBSEDÁRE, obsedări, s. f. Acțiunea de a obseda și rezultatul ei; obsesie. – V. obseda. Vezi definitia »