PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ◊ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întâi”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-]. Vezi definitia »

STIGMONÍM s. n. nume de autor înlocuit prin puncte de suspensie. (< fr. stigmonyme) Vezi definitia »

ANTEPENÚLTIM, -Ă adj. pe locul al treilea de la sfârșit, înainte de penultimul. (< lat. antepaenultimus) Vezi definitia »

ANONÍM adj. 1. necunoscut, neidentificat, neștiut. (Autor ~.) 2. nesemnat. (Lucrare ~.) Vezi definitia »

SUBLÍM, -Ă adj. Aflat la un înalt grad de perfecțiune, de desăvârșire morală sau intelectuală; superb, înălțător. ♦ De o perfecțiune, de o frumusețe neîntrecută. // s.n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii. [Cf. fr., it. sublime, lat. sublimis – ridicat]. Vezi definitia »