AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s. f. Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + impunere (după rus. samooblojenie). Vezi definitia »

SUPRARĂCÍRE, suprarăciri, s. f. (Fiz.) Subrăcire. – Supra- + răcire. Vezi definitia »

FOSFATÁRE s.f. Acțiunea de a fosfata și rezultatul ei. [< fosfata]. Vezi definitia »

AMALGAMÁRE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. – V. amalgama. Vezi definitia »

DRĂMUÍRE s. f. Acțiunea de a drămui și rezultatul ei; drămăluire. – V. drămui. Vezi definitia »