ORTOTÓNUS s.n. (Med.) Varietate de tetanos caracterizată printr-o contracție a musculaturii corpului, trunchiului și membrelor, care determină o poziție rigidă, dreaptă. [< fr. orthotonos, cf. gr. orthos – drept, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

LÍTUUS s.n. Baston încovoiat pe care îl purtau augurii. [Pron. -tu-us. / < lat. lituus]. Vezi definitia »

DÓCHMIUS s.n. Picior de vers antic compus dintr-o silabă scurtă, două lungi, urmate de o silabă scurtă și iarăși de una lungă. [Pron. -mi-us. / < fr., lat. dochmius, gr. dochmios]. Vezi definitia »

PUS s.n. (Med.) Exsudat patologic vâscos, care se formează în focarele de infecție; puroi. [< fr., lat. pus]. Vezi definitia »

ÁNGELUS s. n. rugăciune catolică, începând cu acest cuvânt, care se spune în amintirea așa-zisei încarnări a lui Cristos. (< germ. Angelus, lat. angelus) Vezi definitia »