păunoáică, păunoáice, s.f. (reg.) păuniță. Vezi definitia »

manivélă (manivéle), s. f. – Un fel de mîner cu care se face mișcarea de rotație. Fr. manivelle, poate parțial prin intermediul tc. manivela, cf. it. manovella, de unde ngr. μανοβέλα. Vezi definitia »

MÚSTRĂ¹, mustre, s. f. (Înv. și pop.) Exercițiu militar; instrucție; manevră. [Var.: mústru, múștru s. n.] – Din pol. musztra, magh. mustra. Vezi definitia »

GARÁNȚĂ s.f. Plantă erbacee cu flori albe-gălbui dispuse în ciorchini, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie folosită pentru vopsitul fibrelor textile; (pop.) roibă. [< fr. garance, it. garanza]. Vezi definitia »

MICANÍTĂ s. f. izolant electric obținut prin aglomerarea cu șelac a fragmentelor de mică. (< fr. micanite) Vezi definitia »