sticleálă, sticléli, s.f. (înv.) lumină vie și strălucitoare; licăr, licărire, lucire, scăpărare, scânteiere, sclipire, strălucire. Vezi definitia »

struguríță, struguríțe, s.f. (reg.) 1. agrișă. 2. coacăză. 3. agriș. 4. coacăz. Vezi definitia »

CRENGULÍȚĂ, crengulițe, s. f. (Pop.) Crenguță. – Creangă + suf. -uliță. Vezi definitia »

EPITÁGMĂ s.f. (Ant.) Corp de infanteriști ușor înarmați în falanga grecească. [Cf. it., gr. epitagma]. Vezi definitia »

CIRCUMSTÁNȚĂ, circumstanțe, s. f. Împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiții date. ◊ Loc. adj. și adv. De (sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general. – Din lat. circumstantia, fr. circonstance. Vezi definitia »