supunăciúne, supunăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare. Vezi definitia »

EFUZIÚNE s. f. 1. manifestare puternică a unor sentimente frumoase, nobile; căldură sufletească. 2. proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mică. 3. erupție vulcanică. (< fr. effusion, lat. effusio) Vezi definitia »

POSESIÚNE s. f. 1. faptul de a poseda (1); drept de stăpânire asupra unui lucru. 2. colonie¹ (2). 3. delir în care bolnavul afirmă că în corpul său s-a instalat o altă ființă. (< fr. possession, lat. possessio) Vezi definitia »

COMPREHENSIÚNE s.f. Putere de pătrundere, de înțelegere; pricepere; cunoștință, cunoaștere. ♦ (Log.) Conținut. [Pron. -si-u-. / cf. fr. compréhension, lat. comprehensio]. Vezi definitia »

VENERAȚIÚNE s.f. v. venerație. Vezi definitia »