ONORÍFIC, -Ă, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distincții etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva. ♦ (Despre funcții, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din fr. honorifique, lat. honorificus. Vezi definitia »

PREOLÍMPIC, -Ă adj. care are loc înaintea jocurilor olimpice. (< fr. préolympique) Vezi definitia »

DETRÍTIC, -Ă, detritici, -ce, adj. (Geol.) Clastic. – Din fr. détritique. Vezi definitia »

ANDRONIC, numele a patru împărați bizantini. Mai importanți: A. I (1183-1185). A luptat împotriva marii aristocrații, care, folosindu-se de insuccesele sale în fața normanzilor, l-a înlăturat. A. II (1282-1328). A luptat împotriva tendințelor separatiste ale marilor feudali, care s-au răsculat și l-au constrîns să abdice. A. III (1328-1341). A purtat lupte cu turcii. Vezi definitia »

DISFÓRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de disforie. (< fr. dysphorique) Vezi definitia »