PATÉNTĂ s.f. 1. Drept exclusiv acordat unui inventator sau unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. ♦ (Înv.) Brevet, autorizație de a exercita un anumit comerț. ♦ Patentă de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului. ♦ (Fig.; ironic) Sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. Impozit care se plătea în trecut pentru un anumit comerț sau o anumită industrie. [< fr., it. patente]. Vezi definitia »

CENOGENÉZĂ, cenogeneze, s. f. (Biol.) Apariție a unor caractere în cursul dezvoltării, datorită adaptării la condițiile de mediu. – Din fr. cénogenèse. Vezi definitia »

a duce copiii la piscină expr. (adol.) a se masturba. Vezi definitia »

BICORDATÚRĂ s.f. (Muz.) Gamă dublă executată pe instrumente la care se cântă cu arcuș. [< it. bicordatura]. Vezi definitia »

vărsătúră s. f., g.-d. art. vărsătúrii; pl. vărsătúri Vezi definitia »