AUTODISTRÚGERE s. f. Faptul de a se distruge singur. ♦ Spec. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul în care nu și-au atins ținta. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + distrugere (după fr. autodestruction). Vezi definitia »

RAPSODIÉRE s.f. (Rar) Acțiunea de a rapsodia și rezultatul ei. [Pron. -di-e-. / < rapsodia]. Vezi definitia »

REFORMULÁRE, reformulări, s. f. Acțiunea de a reformula și rezultatul ei. – V. reformula. Vezi definitia »

a fi în Postul Mare expr. 1. (intl.) a executa o condamnare mare sau cea mai mare dintre condamnările primite până atunci. 2. (deț.) a nu primi rația de mâncare. Vezi definitia »

CLASICIZÁRE, clasicizări, s. f. Acțiunea de a (se) clasiciza. – V. clasiciza. Vezi definitia »