SIENÍT s.n. Rocă eruptivă granitică, formată mai ales din feldspați fără cuarț. [Pron. si-e-, pl. -te. / < fr. syénite]. Vezi definitia »

TRIPARTÍT, -Ă adj. din trei părți. ◊ (despre un acord, un pact, o convenție) încheiat între trei state sau partide. ♦ (muz.) formă ~ă = formă muzicală din trei secțiuni, a treia fiind reluarea celei dintâi. (< fr. tripartite) Vezi definitia »

IEZUÍT s.m. Membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de Ignațiu de Loyola pentru a lupta împotriva mișcărilor populare și gândirii progresiste. ♦ (Fig.) Ipocrit, viclean, perfid. // adj. De iezuit, al iezuiților, specific iezuiților; perfid. [Cf. fr. jésuite, germ. Jesuit]. Vezi definitia »

SFALERÍT s. n. blendă (1). (< fr. sphalérite) Vezi definitia »

CHIT³, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ. Vezi definitia »