arătúră (arătúri), s. f. – Arat, acțiunea și rezultatul lui a ara. Lat. ărātūra (Pușcariu 110; REW 602 a; DAR); cf. it. aratura, v. fr. areüre,, cat., sp., port. aradura. Cf. ara. Vezi definitia »

LOCÚLĂ s. f. v. locul. Vezi definitia »

FORMÚLĂ s.f. 1. Expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. ◊ Formulă de politețe = formă convențională de exprimare folosită pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip care cuprinde termenii formali și expreși în care trebuie compus un act, o sentință etc. 2. Expresie matematică reprezentând o relație generală între mai multe mărimi. 3. Expresie în simboluri care reprezintă compoziția unei combinații chimice. 4. Soluție; mod de a face ceva, mijloc. 5. Parolă. [< lat., it. formula, fr. formule]. Vezi definitia »

SUBCONȘTIÉNȚĂ s. f. stare de conștiință obscură sau de semiconștiință. (< fr. subconscience) Vezi definitia »

INULÁZĂ s. f. enzimă care transformă inulina în fructoză. (< fr. inulase) Vezi definitia »