Definita cuvantului arătură
arătúră (arătúri), s. f. – Arat, acțiunea și rezultatul lui a ara. Lat. ărātūra (Pușcariu 110; REW 602 a; DAR); cf. it. aratura, v. fr. areüre,, cat., sp., port. aradura. Cf. ara.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arătură
zburătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zburătúrii; pl. zburătúri Vezi definitia »
pálimă, s.f. sg. (reg.; în expr.) nici palimă = nici urmă, nici pomeneală, nici vorbă. Vezi definitia »
IDEOGRÁMĂ, ideograme, s. f. Semn grafic care notează un cuvânt nu prin litere, ci prin desemnarea noțiunii și care este folosit în unele limbi. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéogramme. Vezi definitia »
zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri Vezi definitia »
GRADINĂ s. f. DaltĂ? din oțel folositĂ? în sculpturĂ? și pentru cioplirea elementelor de construcție decorative. -Din it. Gradina Vezi definitia »