EXPERIMENTALÍSM s.n. Folosire a experimentului ca principal mijloc euristic. [Cf. engl. experimentalism]. Vezi definitia »

IMAGÍSM s. n. Tendință în poezia și proza modernă de a sugera mesajul prin imagini (vizuale sau auditive) și nu discursiv. ♦ Ansamblu de imagini existent într-o creație literară imagistică. – Din engl. imagism, fr. imagisme. Vezi definitia »

VERBALÍSM s. n. 1. metodă de învățământ bazată mai mult pe învățarea cuvintelor (noțiunilor) decât pe formarea raționamentului elevilor. 2. (peior.) tendință de a da mai multă importanță cuvintelor și simbolurilor decât ideilor; abuz, beție de cuvinte. (< fr. verbalisme) Vezi definitia »

NEAOȘÍSM s.n. 1. Cuvânt, expresie cu aspect autohton, arhaic sau popular căutat. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de neaoșisme (1). [< neaoș + -ism]. Vezi definitia »

SEÍSM¹ s. n. cutremur (de pământ). (< fr. séisme) Vezi definitia »