IMOBILÍSM s.n. Atitudine de imobilitate; opoziție sistematică față de orice progres, de orice inovație. [< fr. immobilisme]. Vezi definitia »

STATÍSM s. n. 1. însușirea a ceea ce este static. 2. (tehn.) proprietate a unui regulator de a asigura stabilizarea mărimii reglate. (< fr. statisme) Vezi definitia »

UMANÍSM s.n. 1. Orientare progresistă a gândirii epocii Renașterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului și scolasticii, care a proclamat libertatea personalității umane. ♦ Ansamblul ideilor și concepțiilor care exprimă aprecierea demnității și libertății omului, grija față de om și de valorile materiale și spirituale ale existenței sale, caracterizat prin cerința dezvoltării continue și multilaterale a personalității umane. 2. (P. ext.) Atitudine, manifestare umanitaristă sau umană. [< fr. humanisme, cf. it. umanismo]. Vezi definitia »

HIBRIDÍSM s. n. hibriditate. (< engl. hybridism) Vezi definitia »

HELIOCENTRÍSM s.n. (Astr.) Teorie a lui Copernic după care Soarele se află în centrul sistemului planetar. [Pron. -li-o-. / < fr. héliocentrisme, cf. gr. helios – soare, kentron – centru]. Vezi definitia »