PROZELITÍSM s.n. Zel, râvnă în a face prozeliți; devotament fierbinte față de o doctrină de curând adoptată. [< fr. prosélytisme]. Vezi definitia »

QUAKERÍSM s. n. doctrina quakerilor, bazată pe a doua venire a lui Mesia. (< engl. quakerism, fr. quakérisme) Vezi definitia »

EGOÍSM s.n. Preocupare, atenție exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor colectivității. [Pron. -go-ism. / < fr. égoïsme, cf. lat. ego – eu]. Vezi definitia »

SINCRETÍSM s. n. 1. stare de contopire și nediferențiere a unor elemente aparținând domeniilor unor arte diferite (literatură, muzică, dans) specifică folclorului și, în general, fazelor primitive de dezvoltare a culturii. ◊ coexistență organică a unor elemente eterogene aparținând filozofiei, religiei, mitologiei, literaturii și artei. (< fr. syncrétisme) Vezi definitia »

LOIALÍSM s. n. fidelitate față de un regim (politic). (< fr. loyalisme) Vezi definitia »