DIALECTÍSM s.n. 1. Particularitățile graiului, ale dialectului; regionalism; dialectalism. ♦ Dialect; grai. 2. Teorie care consideră că lumea fenomenelor poate fi explicată printr-un șir de opoziții bine alese, care se înlocuiesc reciproc la infinit. [Pron. di-a-. / cf. it. dialettismo, germ. Dialektismus, rus. dialektizm]. Vezi definitia »

JURNALÍSM s. n. Ziaristică, gazetărie, publicistică. – Din fr. journalisme. Vezi definitia »

SABEÍSM s. n. cult al focului și al corpurilor cerești, în vechime la caldeeni, perși etc. (< fr. sabéisme) Vezi definitia »

IUDAÍSM s.n. Religie răspândită în rândurile evreilor, având ca izvor al dogmei sale Biblia și Talmudul; mozaism. [Pron. iu-da-ism. / < lat. iudaismus, cf. fr. judaïsme]. Vezi definitia »

SUBSTANȚIALÍSM s.n. Denumire dată teoriilor care susțin existența substanței (2). [Pron. -ți-a-. / < fr. substantialisme]. Vezi definitia »