Definita cuvantului apel
APÉL s.n. 1. Strigare a numelui unor persoane (pentru verificarea prezenței lor într-un loc). 2. Chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități. ♦ Îndemn; cerere, rugăminte. ◊ A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugăminte. 3. Semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.; chemare. 4. (Ieșit din uz) Acțiune făcută la o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară. [Pl. -luri. / < fr. appel].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu apel
LĂNȚUȘÉL, lănțușele, s. n. Lănțișor. – Din lănțuș + suf. -el. Vezi definitia »
BUTUCÉL, butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc. Vezi definitia »
NANOMÉL s. m. individ care prezintă nanomelie. (< fr. nanomèle) Vezi definitia »
ENCEFALOCÉL s. n. hernie a encefalului. (< fr. encéphalocèle) Vezi definitia »
SĂTICÉL, săticele, s. n. (Pop.) Sătuleț. – Sat + suf. -icel. Vezi definitia »