STINGĂTÓR, stingătoare, s. n. Dispozitiv, aparat etc. care servește la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; (în special) extinctor. ◊ Stingător de scântei = dispozitiv pentru stingerea scânteilor și arcurilor electrice de la contactele întrerupătoarelor electrice. [Var.: stingătoáre s. f.] – Stinge + suf. -ător. Vezi definitia »

șerbitór, șerbitoáre, adj. (înv.) 1. (persoană) aservită, șerbită. 2. (persoană) care servește pe cineva, care slugărește. Vezi definitia »

ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor. Vezi definitia »

ILUSTRATÓR, -OÁRE, ilustratori, -oare, s. m. și f. Artist plastic care execută ilustrațiile unei cărți, ale unei reviste etc.; desenator de carte. – Din fr. illustrateur. Vezi definitia »

DIRIJÓR, -OÁRE s. m. f. cel care conduce o orchestră, un cor. (< dirija + -or) Vezi definitia »