COPĂÍȚĂ, copăițe, s. f. Diminutiv al lui copaie. – Copaie + suf. -iță. Vezi definitia »

PÉGRĂ s. f. (Livr.) Lume interlopă, drojdie a societății. – Din fr. pègre. Vezi definitia »

RADIOFÍZICĂ s. f. ramură a fizicii care studiază tehnica emisiunii, propagării și recepției radioundelor. (< fr. radiophysique) Vezi definitia »

sárică (-ci), s. f. – Manta de lînă. – Mr. sar(i)că. Lat. sarĭca, în loc de serĭca (Densusianu, Hlr., 74; Pușcariu 1525; REW 7848), cf. calabr. sáraca, sárica, vb. fr. sarge, sp. sarga, ngr. σάριϰα (Rohlfs, EWUG, 1913; Rosetti, II, 66), alb. sarkë (Philippide, II, 654). Der. din doricul *σαριϰόν, în loc de σηριϰόν (Diculescu, Elementele, 422), nu pare probabilă. Din rom. provine mag. szárika (Candrea, Elemente, 403). Vezi definitia »

TRIBOTÉHNICĂ s. f. prelungire a vieții unui motor prin sistemul de ungere. (< tribo- + tehnică) Vezi definitia »