ciumeg, ciumegi s. m. (peior.) bătăuș care își impune autoritatea în anturajul propriu exclusiv prin forța fizică. Vezi definitia »

SACRILÉG, -Ă adj., s. m. f. (cel) care săvârșește un sacrilegiu; profanator; (p. ext.) nelegiuit, blestemat. (< lat. sacrilegus) Vezi definitia »

BEGLERBÉG s. m. v. beilerbei. Vezi definitia »

spúmeg s.n. (reg.) 1. spumegare, spumare, clăbucire. 2. (fig.) înfuriere (peste măsură), furie mare, dezlănțuire. Vezi definitia »

STRATÉG s. m. 1. (în Grecia antică) general, comandant al unui polis; fiecare din cei 1⁰ magistrați supremi ai Atenei, aleși pe un an. 2. comandant de oști cunoscător al strategiei. 3. cel care conduce cu competență un oarecare număr de operații, care se descurcă cu abilitate în anumite situații politice. (< fr. stratège, lat. strategus, gr. strategos) Vezi definitia »