năblég (= năvleg), năbleágă s. m., s. f., adj. (pl. năblegi, năblege) Vezi definitia »

TALVÉG s. n. 1. linie care unește punctele de maximă adâncime ale unei ape curgătoare sau ale unei văi. 2. ~ baric = zonă de presiune atmosferică scăzută, încadrată de presiuni mai ridicate. (< germ. Talweg, fr., engl. thalweg) Vezi definitia »

ARHISTRATÉG s.m. (În Grecia antică) Comandant suprem al armatei. [< fr. archistratège, cf. gr. archistrategos]. Vezi definitia »

BLITZKRIEG s.n. (Germanism) Război „fulger”. [< germ. Blitzkrieg]. Vezi definitia »

întrég (întreágă), adj. – 1. Teafăr, sănătos. – 2. Neatins, din care nu lipsește nimic. – 3. Ferm, integru. – 4. Complet, tot, din care nu s-a luat nimic. – 5. (S. n.) Număr întreg. – 6. (S. n.) Totalitate, ansamblu. – Mr. (î)ntreg, megl. antreg, istr. ăntreg. Lat. integrum (Diez, I, 238; Pușcariu 892; Candrea-Dens., 886; REW 4479; DAR), cf. it. intero (piem. intręk, ligur. intriegu, v. sard. intreu), v. fr. entre „robust”, (Morawski, Mélanges A. Thomas, Paris 1927, p. 305), fr. entier, sp. entero, port. enteiro. Pentru schimbarea de accent, cf. Rosetti, I, 51. Este dublet al lui integru, adj., din același etimon lat. (sec. XIX). Der. neîntreg, adj. (incomplet; fricos); întregime, s. f. (totalitate, integritate); întregie, s. f. (înv., integritate); întregiune (var. întregăciune, întregătate), s. f. (înv., integritate, plenitudine); întregi, vb. (a completa; a sfîrși, a termina); întregitor, adj. (care întregește). Vezi definitia »