SEMIÓTIC, -Ă I. adj. referitor la semiotică. II. s. f. știință care studiază semnele, indiferent de natura acestora; studiul simbolurilor; semiologie (2). ◊ orientare în gândirea teoretică contemporană care studiază fenomenele de semnificare și procese de comunicare. (< fr. sémiotique) Vezi definitia »

venetíc (-că), adj. – 1. (Înv.) Venețian, din Veneția. – 2. (S. m.) Ducat venețian. – 3. Străin, persoană venită din altă parte. – Mr. venetic. Mgr. βενετιϰος (Densusianu, Rom., XXXIII, 288), cf. tc. venedik, alb. venetik, sl. venedikŭ, ceh. venátky (Miklosich, Fremdw., 77). Este dubletul lui venețian, adj., din it. veneziano. – Der. veneție (var. vineție), s. f. (străinătate). Vezi definitia »

HIPOACÚZIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hipoacuzie; surd. (< fr. hypoacousique) Vezi definitia »

IMAGÍSTIC, -Ă adj. Referitor la imagism; de (cu) imagini. [Cf. engl. imagistic, fr. imagistique]. Vezi definitia »

popélnic, popélnice, s.n. (reg.) lemn cu trei mici ramificații, cu care se joacă copiii. Vezi definitia »