Definita cuvantului oracol
ORÁCOL, oracole, s. n. (În antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit unor credințe, anumite divinități îl dădeau celor veniți să le consulte pentru a cunoaște viitorul; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul unde se făceau aceste profeții. ♦ Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentință cu caracter infailibil; p. ext. persoană care dă această hotărâre. ◊ Expr. A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic. [Var.: orácul s. n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oracol
ANISÓL s. m. eter metilic al fenolului, lichid cu miros plăcut, ca solvent. (< fr. anisole) Vezi definitia »
TABERNÁCOL s.n. 1. Cort; (spec.) cortul în care erau ținute tablele legii la vechii evrei. 2. Nișă în peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint de o formă specială, în care se păstrează cuminecătura și unele obiecte de cult. [Var. tabernacul s.n. / < lat. tabernaculum, it. tabarnacolo, fr. tabernacle]. Vezi definitia »
ERGOSTERÓL s. m. sterol din țesuturile animale și vegetale care, prin iradiere cu radiații ultraviolete, se transformă în vitamina D2. (< fr. ergostérol) Vezi definitia »
FITOSTERÓL s.m. (Chim.) Substanță cu structură sterolică, izolată din plante; fitosterină. [< fr. phytostérol]. Vezi definitia »
VOLTÓL s. n. (Tehn.) Ulei voltolizat. – Din germ. Voltöl. Vezi definitia »