DISLOCÁȚIE s.f. Dislocare. ♦ Defect de structură al unui cristal, constând în perturbarea distribuției atomilor. [Gen. -iei, var. dislocațiune s.f. / < fr. dislocation]. Vezi definitia »

DEZMOPATÍE s.f. v. desmopatie. Vezi definitia »

-URGÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „operă”, „lucrare”, „lucrătură”. [< it. -urgia, fr. -urgie, cf. gr. -ourgia < ergon]. Vezi definitia »

LIMNIMETRÍE s. f. Studiul variației nivelului unei ape curgătoare, unui lac, unui rezervor etc. – Din fr. limnimétrie. Vezi definitia »

RADIOGONIOMETRÍE s. f. metodă de determinare a direcției unui radioemițător cu ajutorul undelor electromagnetice. (< fr. radiogoniométrie) Vezi definitia »