PRÍZĂ s. f. 1. manieră de a prinde adversarul la judo, la katch etc. ◊ poziție a mâinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal sau de baschet etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta. 2. asperitate, proeminență pe care un alpinist o folosește pentru a escalada o stâncă. 3. navă militară sau comercială capturată de la inamic. 4. stare a unei piese de șah pe care adversarul este în drept să o ia. 5. ~ directă = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul în care arborele primar transmite direct mișcarea arborelui secundar; b) poziție a schimbătorului de viteze care dă acest cuplu. 6. ~ de aer = orificiu prin care se aerisesc unele încăperi, prin care aerul pătrunde într-un motor sau într-o canalizație. 7. dispozitiv care permite a branșa un aparat electric la rețeaua electrică respectivă. 8. construcție hidrotehnică pentru captarea apei. 9. ~ de sunet sau de imagine = înregistrare a sunetului sau a imaginii pe un film. ◊ dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conductă, dintr-un recipient etc. 1⁰. trecere în stare solidă a pastei unui liant hidraulic. 1¹. ~ de aterizare = ansamblul manevrelor care precedă aterizarea unui avion, executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 1². (fig.; fam.) trecere, influență, simpatie de care se bucură cineva. 1³. cantitate mică de tutun care se prizează¹. ◊ doză (mică) dintr-un medicament. (< fr. prise) Vezi definitia »

cotoásă, cotoáse, s.f. (reg.) urechelniță. Vezi definitia »

paiáță (paiáțe), s. f. – Măscărici, saltimbanc. – Var. paiaț. It. pagliaccio, fr. paillasse. – Der. paiațerie, s. f. (clovnerie, bufonerie). Vezi definitia »

hârzoábă, hârzoábe, s.f. (reg.) 1. tălpici cu o potcoavă folosite de vânători pentru a nu se scufunda în zăpadă. 2. opincă rău croită; broască; sfoară cu care se leagă opinca. 3. (fig.) vită slabă; mârțoagă, gloabă, haram. Vezi definitia »

DEBÓȘĂ s. f. exces, abuz de mâncare și de băutură. ◊ decădere a moravurilor. (< fr. débauche) Vezi definitia »