IZOLÁȚIE s.f. Izolare. ♦ Strat izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. [Gen. -iei, var. izolațiune s.f. / cf. fr. isolation]. Vezi definitia »

ARITMÍE s. f. (Med.) Tulburare în activitatea inimii, care se manifestă prin inegalitatea numărului, ritmului și intensității contracțiilor mușchiului cardiac. – Din fr. arythmie. Vezi definitia »

GINGIVECTOMÍE s. f. rezecție a pereților gingivali ai pungilor parodontale. (< fr. gingivectomie) Vezi definitia »

EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio. Vezi definitia »

ETNOFILOZOFÍE s. f. totalitatea conceptelor filozofice ale unui grup etnic. (< etno- + filozofie) Vezi definitia »