CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adj. Care este în relație reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc. ◊ Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. Conjuncții corelative (și substantivat, f.) = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare. – Din fr. corrélatif. Vezi definitia »

JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. – Din jubila. Vezi definitia »

INHIBITÍV, -Ă, inhibitivi, -e, adj. Inhibitor. – Din fr. inhibitif. Vezi definitia »

INVENTÍV, -Ă adj. Care inventează; ingenios; cu spirit ager, capabil de invenții. [Cf. fr. inventif, it. inventivo]. Vezi definitia »

RETROCESÍV, -Ă, retrocesivi, -e, adj. (Jur.) Care comportă o retrocesiune. – Din fr. rétrocessif. Vezi definitia »