fără o doagă expr. (d. oameni) nebun, smintit; anormal. Vezi definitia »

ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + suf. -ătură. Vezi definitia »

CNEMÍDĂ s. f. (ant.) jambieră de metal, jumătate de carâmb de cismă, destinată să apere gamba, la soldații greci. (<fr. cnemide) Vezi definitia »

LÁNDRĂ, landre, s. f. 1. (Reg.) Ceată gălăgioasă, grămadă. ◊ Expr. A pleca (sau a se ține) landră = a merge în cârd, ținându-se scai unul de altul. 2. Plantă agățătoare cu flori purpurii și violete (Vicia striata). Vezi definitia »

știúcă, știúci, s.f. (pop.) avion german de bombardament, folosit în al doilea război mondial. Vezi definitia »