EXCLUSÍV, -Ă I. adj. (despre noțiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva. ◊ referitor la un singur lucru. II. adv. cu excluderea altor posibilități, în afară de. ◊ numai. (< fr. exclusif, lat. exclusivus) Vezi definitia »

INFORMATÍV, -Ă, informativi, -e, adj. Care are rolul de a informa, care servește ca informator, de informație. – Din fr. informatif. Vezi definitia »

SUPURATÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care facilitează supurația. (< fr. suppuratif) Vezi definitia »

INCOATÍV, -Ă, incoativi, -e, adj. (Despre verbe) Care exprimă începutul unei acțiuni. [Pr.: -co-a-] – Din fr. inchoatif, lat. inchoativus. Vezi definitia »

DENOTATÍV, -Ă adj. (despre sensul cuvintelor) corespunzător denotației; obișnuit, precis. ◊ (despre stil) neutru, obiectiv, lipsit de conotații. (< fr. dénotatif) Vezi definitia »