MIELOCITÓZĂ s.f. (Med.) Prezență anormală a mielocitelor într-un țesut sau într-o umoare a organismului. [Pron. mi-e-. / < fr. myélocytose]. Vezi definitia »

osînză (osấnze), s. f. – Grăsime de porc neprăjită. – Mr. usăndză. Lat. axungia (Pușcariu 1228; Candrea-Dens., 1292; REW 846), cf. it. sugna, logud. assundza, campan. assonza. Proveniența lui a inițial s-a încercat a fi explicată prin intermediul unei var. lat. *oxungia (Pușcariu; Candrea-Dens.); prin var. atestată auxungia (Graur, Rom., LVI, 105); prin încrucișare cu gr. ὀξύς (Skok, Byzantion, VI, 371) sau prin gr. ỏξύγγιον (Diculescu, Elemente, 436). Totuși o aton rezultat nu poate fi rom., ci recent; încît e mai probabilă o pierdere a inițialei, ca în it. sugna, v. fr. soignée, cu aglutinarea posterioară a lui o, cf. omidă, onanie. Vezi definitia »

unealtă, unelte s. f. (intl.) 1. cuțit, șiș. 2. sculă folosită la comiterea unei infracțiuni. Vezi definitia »

BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbătoare la romani, cu dansuri, jocuri și petreceri licențioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ◊ Fig. (și la sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia. Vezi definitia »

GAZÉLĂ s. f. mamifer rumegător din familia antilopelor, cu corpul grațios, cu picioare lungi și coarne arcuite, foarte iute, din stepele din Africa și Asia. (< fr. gazelle) Vezi definitia »