PALÁDIU² s. n. (< lat., fr. palladium; cf. gr. Palladion < Pallas) 1. Statuie (de lemn) a zeiței Pallas Atena (adusă de la Troia și plasată în templul Vestei din Roma), socotită ocrotitoarea cetății. 2. Fig. Ceea ce servește ca mijloc de ocrotire, de apărare, de conservare. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.) Vezi definitia »

șúiu² s.n. art.(reg.; în loc. adv.) de-a șuiu = ghemuit, pe vine. Vezi definitia »

SÂNGERÍU, -ÍE, sângerii, adj. De culoarea sângelui, roșu (ca sângele); sângerat² (3), sângeros (4). – Sânger + suf. -iu. Vezi definitia »

PALEOTÉRIU s.m. Animal mamifer erbivor din era neozoică, asemănător cu tapirul. [Pron. -riu. / < fr. paléothérium, cf. gr. palaios – vechi, therion – fiară]. Vezi definitia »

ARMÓNIU s.n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice acționate de un curent de aer. [Pron. -niu, scris și harmoniu. / < fr. harmonium]. Vezi definitia »